joi, 7 februarie 2013

Un nou inceput

Incerc de foarte mult timp sa reiau activitatea pe blog, asa redusa cum era, dar imi e foarte greu. De la sosirea micii urlatoare nu am mai avut timp de nimic. De unde credeam ca intr-un an intreg liber, in care nu voi merge la serviciu, voi avea timp sa gatesc, sa citesc toate cartile si revistele ramase restante, sa imi termin toate proiectele si sa demarez unele noi, am avut o mica surpriza. Si nu intru totul placuta. Nu mai e timp de nimic, uneori nici de momentele linistite in care faceai o baie cu saruri si spuma, cu o masca cosmetica pe fata, o bere si o revista in mana. Nu, pentru ca bebelusii au nevoie de atentie 24/7. Si dupa ce reusesti sa ii adormi esti atat de epuizat incat nu poti decat sa cazi si tu in repriza de somn de 2-3 ore pe care ti-o ingaduie micul intrus (ok, aici e discutabil, in functie de hranirea cu lapte praf/lapte matern).

O alta discrepanta intre ce credeam ca va fi si ce este o reprezinta aportul tatalui. Daca la inceput relatia era de un fel de Romeo-Julieta, Bonnie and Clyde, suntem impreuna in asta orice s-ar intampla, ea se transforma incet incet in tiparul previzibil si urat de toate feministele: femeia trebuie sa aiba grija in procent covarsitor de copil, barbatul se duce la serviciu si trebuie sa se odihneasca. Ca mama, copilul e al tau. Nu mai poti da inapoi. Si oricat ar incerca cei din jur sa te ajute, copilul depinde de tine. Iarasi intervine discutia cu modul de hranire, daca copilul este hranit de la san, deci dependent 100% de mama, cei din jur nu pot decat sa iti faca de mancare, curatenie si sa il ia timp de maxim 2 ore ca sa poti sta linistita tu cu tine insati.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...